Crin Antonescu - discursul unui presedinte

Ce se mai poate spune? Desigur, aud si vad tot felul de suporteri PDL sarind de cur in sus, facand tot felul de filmulete considerate comice de unii, sau scriind in draci in toate colturile netului, infierand acest discurs. Personal, cat de subiectiv sau obiectiv pot fi, nefiind inregimentat politic in nici un partid tin sa precizez din nou pentru idiotei, asadar personal consider ca a fost primul discurs prezidential din ultimii 22 de ani de care sunt mandru, primul discurs prezidential care mi-a placut si m-a facut macar pentru o secunda sa nu ma simt sclav in propria tara. Primul discurs prezidential din ultimii 22 de ani care afirma independenta si suveranitatea Romaniei si nu o Romanie care se supune fara nici un drept de apel. Nu speram sa aud asa ceva prea curand de la pupitrul prezidential, un discurs prin care sa se inceapa respectarea Romaniei ca stat si nu ca un sat fara caini, in care oricine, oricand poate sa vina sa-si faca treburile nefiind intrebat de sanatate de nimeni.
Stiu si sunt constient ca exista o majoritate in tara asta care s-a speriat cand l-a auzit pe Antonescu luand atitudine si afirmand suveranitatea si demnitatea Romaniei, dar ce poti sa ceri amibelor care sunt obisnuite sa stea cu capul plecat de frica unei inchipuite sabii? De ne-ar vedea dacii, urmasii carora ne laudam a fi, ne-ar macelari pe toti, sa fie siguri ca nu le-a supravietuit fir de neam. Un popor mandru, cu coloana vertebrala, preferand moartea in locul unei vieti duse in sclavie, a dat urmasi cu capul plecat, umili si umiliti, care ling papucul si se fac sclavi de frica fricii sau pentru un colt de paine.
Iar cei care nu inteleg asta isi merita soarta. Merita sa fie umiliti,merita sa fie sclavi. Stiu ca toti idioteii sar acum ca arsi acuzand in dreapta-n stanga ca s-a distrus diplomatia romaneasca, bunele relatii ce le aveam etc. Unu la mana ca nu s-a distrus nimic, diplomatia a ramas, iar despre bunele relatii, daca ele se bazau pe relatia stapan-sclav, nu pot decat sa ma bucur de distrugerea lor. Iar PDL-istii care sar de cur in sus cu atata ferocitate recunosc acest lucru, de acolo dorinta nebuna de a discredita cat se poate mai mult acest discurs.

Pentru toate acestea, multumesc Crin Antonescu!