Miraj. (Copyright Alexandru Balogh)

miercuri, 22 august 2012

Antonescu si politica externa

L-am ascultat aseara la emisiunea lui Gadea pe presedintele Antonescu. De ce sa nu o spun direct, mi-a placut! Aceasi atitudine demna, acelasi discurs direct si la obiect fara multe inflorituri si fara a se feri de cuvinte, lucru pentru care l-am apreciat in cateva postari anterioare. Inainte de emisiune cu vreo jumatate de ora vorbeam cu cineva care se arata revoltat de faptul ca presedintele a chemat populatia la protest in discursul de la ora 2. Ne-am contrazis bineinteles, spunandu-i nu doar ca trebuia sa o faca, ci chiar ca ma astept de la domnia sa sa repete aceasta chemare. Este in fond o chemare la apararea demnitatii fiecarei persoane in parte si a demnitatii si democratiei statului, cum aratam in postarea de ieri dupa-masa.

N-am putut sa nu remarc insa un lucru: raspunzand la o intrebare de-a moderatorului, domnul Antonescu spunea ca nu a fost dezamagit sau ca nu se simte dezamagit de Basescu, servicii sau institutii ale statului, ci de anumite forte externe. Cu tot respectul domnule Antonescu, daca doar acum v-ati dat seama de modul cum fac anumite state politica externa, inseamna ca n-ati inteles nimic din politica externa pana acum, ceea ce sincer ma intristeaza. Doar in Romania, din motive care mie personal imi scapa, a fi nationalist e un pacat de moarte, iar celor carora le spui ca esti nationalist fug de tine ca de unul care are raie. (Nu vorbesc totusi de nationalismul extremist, sa avem proprietatea termenilor.)

Orice alta tara din lumea asta, este intr-un fel sau altul nationalista,orice politica externa, in special al tarilor dezvoltate, este de factura nationalista. Pentru ca orice tara normala la cap isi apara in primul rand interesele nationale. Iar daca pentru atingerea acestor interese nationale trebuie sa calci peste democratie, sau pe capul altui popor ... ghinionul lor. Daca doar acum ati aflat domnule Antonescu, ca atunci cand e vorba de interesele nationale (adica in general cam tot ce tine de politica externa), America nu e nici vre-un superman sau o Mecca al democratiei sau al apararii drepturilor omului, ati studiat istorie degeaba. Politica externa a SUA are la baza interesele nationale, nicidecum valorile democratice sau drepturile omului. Iar daca veti privi mai cu atentie, veti putea observa ca dupa 9/11 acest fel de aface politica externa incepe sa se aplice si intern, in numele sigurantei nationale sau personale a populatiei.

Atat SUA cat si tarile dezvoltate europene au invatat de mult un lucru in ceea ce priveste politica: atunci cand e vorba de interesele tarii, de siguranta tarii mele sau de bunastarea mea ca stat, singura metoda de a face politica e acea a homo homini lupus. Toate celelalte valori dispar. Calci pe capete si dai din coate. Desigur ca nu vor spune sau recunoaste niciodata acest lucru, sigur ca la exterior vor gasi totdeauna o explicatie cu iz de democratie, insa doar pentru a pastra aparentele. Politica externa insa nu se face niciodata pe aparente, acelea sunt doar pentru a-i mai prosti pe cei care mai pun botul inca la aceste discursuri goale de continut.

Singura mea speranta ramane totusi ca ati facut acest comentariu de ochii externi, transmitand astfel un mesaj. Speranta mea ramane ca ati inteles de mult cum stau lucrurile, dar ca mesaj extern din pozitia de presedinte al Romaniei, era singura metoda de a trage un semnal de alarma. Ca de fapt acel fragment nu era adresat nicidecum populatiei Romaniei, ci extern. Retin aceasta posibilitate ca pe un soi de vesta de salvare, desi raspunsul extern al Romaniei la toate acele jigniri aduse tarii, acele calcari pe capete si acele intrari cu cizmele murdare in politica interna a Romaniei, a fost mai mult decat nesatisfacator, mai mult decat slab.

Raspunsul Romaniei s-a facut in liniste, nici macar in soapta. E ca si cum am incerca sa fim diplomati cu escrocii. Iar daca personal am invatat ceva in aceasta viata, e ca fiecaruia trebuie sa-i vorbesti pe limba lui: cu diplomatul-diplomat, cu escrocul ca pe strada. Pentru ca altfel discutam pe doua limbi diferite si ajungem sa nu ne intelem. Daca esti diplomat cu escrocul ... te va face la buzunare de cate ori va avea ocazia, iar daca n-are ocazie, isi va fauri una.

marți, 21 august 2012

Basescu se intoarce!!! Umilirea continua!!

Basescu se intoarce!!! Aceasta este decizia CCR de azi, dupa o sedinta fulger care a durat mai putin de 3 ore. O alta palma data peste obrazul cetateanului roman (a cata oare in decursul a mai putin de 8 luni???) care s-a mobilizat si i-a transmis presedintelui Basescu in cel mai democratic mod cu putinta: poporul nu te mai vrea.

Dar ... vorba Lapusneanului: "Daca voi nu ma vreti, io va vreau!" Basescu continua sa nesocoteasca vointa poporului, jignindu-l inca o data: contrar vointei voastre, voi continua sa va fiu presedinte.

Faceam un calcul intr-o postare anterioare, imediat dupa votul de la referendum, in care spuneam ca dupa calculele mele la referendum s-au prezentat aproximativ 80% din populatia care avea posibilitatea sa se prezinte la vot. Azi, cautand cateva date pe internet, am dat din greseala peste datele finale furnizate de BEC la alegerile locale din iunie 2012. Acolo, scria negru pe alb: Numarul total al alegatorilor prevazuti in listele electorale din circumscriptiile electorale din judet: 14.630.853. Adica dupa mintea mea slaba si nepriceputa, cam cifra celor care au domiciliu stabil in judetele din Romania, adica numarul celor din care trebuia sa se calculeze un eventual cvorum. (Pe aceasta lista regasindu-se si mortii care n-au mai fost scosi de pe unele liste de cativa ani sau chiar zeci de ani).

Insa cine sa se sesizeze? Ceea ce au inteles mai greu romanii, este faptul ca multe din institutiile care puteau face diferenta intre demiterea presedintelui sau inca o flegma in fata poporului, sunt in mana lui Basescu, lucru dovedit in ultimele 2 saptamani prin demararea unei campanii furibunde impotriva celor care au votat la referendum, pana la decizia CCR de azi.

In opinia mea, cele 7.4 milioane de persoane care au votat la referendum pentru demiterea presedintelui, plus cele 1 milion care au votat impotriva demiterii lui, plus toti ceilalti cetateni care se simt jigniti de actiunile lui Basescu sau ale institutiilor statului subordonate presedintelui, au o singura optiune: sa iasa in strada si sa ceara, sa determine demiterea presedintelui prin protest. Este singura sansa pentru a scapa de teroarea unui dictator si de teroarea unor institutii care devin pe zi ce trece mai rele si mai asupritoare decat pe vremea lui Ceausescu.

In joc in zilele urmatoare nu este doar demiterea si eliberarea tarii de sub teroarea basesciano-pedelista, ci insasi recastigarea demnitatii, atat a demnitatii personale, atuturor celor 8.5 milioane de cetateni care s-au prezentat la referendum, cat si a demnitatii Romaniei ca stat independent si suveran.

In cazul in care populatia nu va actiona-reactiona decisiv in zilele urmatoare, umilirea fiecaruia dintre noi cat si umilirea tarii de catre puterile externe, nu doar ca va continua, dar se va inteti chiar. Vom inghiti din ce in ce mai multe jigniri si umiliri din partea asa zisilor "alesi".

Da-le Doamne, romanilor, mintea cea din urma!!!

luni, 20 august 2012

Mea culpa

N-am mai scris de ... sa tot fie 2 saptamani pe blog. Motivul consta in faptul ca am fost extrem de prins in treburile zilnice si in organizarea unor lucruri pentru realizarea carora a trebuit sa plec de acasa.

Viata bate filmul, Romania bate Kafka. Acesta a fost sentimentul trait in ultimele saptamani. Toate acele schimbari produse de CCR, care dupa toate acestea mai are si pretentia de a fi luata in serios de catre cei care au votat, descinderile procurorilor asa din senin, venirea, actiunea si declaratiile unui inalt functionar american, musiu Gordon, si cate altele intamplate in aceste 2 saptamani care nu fac altceva decat sa afirm: Romania bate Kafka la curu gol. In discutiile avute cu prietenii si cunostintele cu care m-am intalnit in tot acest timp, spuneam ca daca cineva ar avea geniala idee de a consemna, fara a infrumuseta, fara a schimba, doar a consemna intamplarile si declaratiile, atat interne cat si externe, din Romania din ultimele 2 luni, ar creea un roman prin care l-ar intrece pe kafka prin absurdul prezentat.

Nu voi mai intra in detaliile intamplarilor petrecute in aceste saptamani in care nu am mai postat, timpul lor fiind oarecum trecut.Tot ceea ce vreau e doar sa-mi fac mea culpa pentru toate datile in care criticam rabdarea si intelegerea romanului, afirmand si intreband de fiecare data daca nu cumva si vointa noastra de schimbare a emigrat din tara odata cu cateva milioane de tineri si intelectuali. Ceea ce am vazut azi insa, cu acele cateva zeci sau sute de oameni care s-au autodenuntat ca au mers la vot, cu acele cateva sute care inca nu s-au dat batuti si mai protesteaza inca in strada si alte cateva fapte care mi-au atras atentia si m-au contrazis, toate aceste fapte mi-au aratat ca: dincolo de lentoarea in care traim, dincolo de mult prea multa, imensa si nesfarsita rabdare si intelegere, duse cateodata pana la un extrem aproape sau sinonime cu umilirea si umilinta, dincolo de mult prea multii lasi si tradatori, care nu ne-au lipsit niciodata de-a lungul istoriei noastre bogate, romanii mai au puterea si demnitatea de a lua atitudine, o atitudine dusa cateodata pana la un fel de eroism.

Cu o floare nu se face primavara insa. Personal astept o mai mare implicare!

joi, 2 august 2012

Rolul SRI in societatea romaneasca

Stiu ca zilele astea toata lumea e concentrata pe rezultatele referendumului, demiterea presedintelui si in principal discutiile se poarta pe marginea subiectelor politice. Uitandu-ma insa la stiri in ultimele 2 saptamani, nu pot sa nu observ ca din ce in ce mai multi fosti sau chiar actuali directori de institutii sunt trimisi in judecata. Nu ma intelegeti gresit, personal nu am nici o problema cu asta, cum de asemenea nu am mari indoieli privitoare la vinovatia acestora.

Am mai auzit insa o stire mai zilele trecute: cica nu exista probe directe in dosarele deschise lui musiu Blejnar. Acu, desigur, facand doar o simpla comparatie cu institutiile americane, ma intreb de ce mama dracului avem noi 7 servicii speciale? In ultimii ani cel putin, dar nu-mi aduc aminte sa fi fost nici inainte, singurele probe aduse de acestea in marile dosare de coruptie din tara noastra, exceptie facand SIE, erau niste inregistrari audio facute cu ocazia ascultarii telefoanelor (asta presupunand ca ele sunt implicate in aceste inregistrari). Un mare minus insa, este faptul ca niciodata n-am auzit ca la aceste dosare sa fi fost depuse si ordinele judecatoresti care aprobau ascultarea acestor telefoane, pe niste baze juridice.

Ziceam de comparatia facuta cu institutiile americane. In acest caz, SIE se suprapune pe ceea ce in SUA ar fi CIA, iar SRI pe FBI. Si inteleg ca tot asa cum FBI are in grija cazurile grave interne, fara a fi specialist in aceste institutii, deci s-ar putea sa gresesc, desi ma cam indoiesc, ma gandesc ca si SRI are in atributiuni cam aceleasi lucruri. Acum intrebarea mea e: cu ce se ocupa SRI daca nu se ocupa cu securizarea interna a tarii? Aceasta securitate cred de asemenea ca inseamna si marile furturi din banii publici si evaziuni fiscale, adica vreo 50-60 miliarde de lei anual. Dupa spusele lui musiu Maior insa, seful SRI, SRI se pare ca si-a facut datoria, Maior afirmand in 2011 despre raportul pe anul 2010: "În ultimele trei luni s-au desfăşurat mai multe acţiuni de control ale comisiei la diverse unităţi ale Serviciului, fie teritoriale, fie centrale şi am tras împreună mişte concluzii legate de activitatea acestor unităţi, inclusiv unităţi precum cea referitoare la asigurarea securităţii economice a ţării. Am prezent şi un raport pe aceste chestiuni care a fost comentat şi apreciat de memebrii comisiei", a spus Maior, la ieşirea de la audieri." Cica raportul trebuia discutat in Parlament.

Ei, si aici e locul in care ma pierd. Pentru ca daca SRI a descoperit anumite filiere prin care se scurgeau banii publici, iar la sumele vehiculate e imposibil sa fii foarte discret, inseamna ca SRI are si probe. Iar daca aceste filiere au fost prezentate Parlamentului sau presedintelui Romaniei, cine a blocat urmarirea acestor filiere in justitie? De ce nu se cer aceste date SRI? Iar daca SRI nu are date deloc, poate ne explica si noua cu ce se ocupa? Ca se pare ca teroristii trec sau traiesc pe teritoriul Romaniei ca Voda prin loboda, avem 30% din PIB evaziune fiscala. Si mai ales, daca am inteles cu ce se ocupa, sau ar trebui cel putin sa se ocupe SRI si SIE, inca n-am inteles cu ce se ocupa celelalte 5 servicii secrete. Cel mai probabil una din ele se ocupa cu ascultarea telefoanelor populatiei, dar tot mai raman 4 servicii.

Credeam in prostia mea ca aceste servicii se ocupa cu siguranta statului, respectiv al cetateanului roman, din toate punctele de vedere. De asemenea, credeam in prostia mea ca aceste servicii, inteleg salariatii lor, depun un juramant sa apere tara si locuitorii ei, si nu sa deserveasca intr-un fel sau altul diverse grupuri: fie ele economice, politice sau de alta factura. Fiindca in clipa in care aceste institutii descopera orice infractiune care pune in pericol siguranta nationala, iar 30% din PIB, adica cateva zeci de milarde de euro pe an, inseamna siguranta nationala de vreme ce noi ne imprumutam masiv de pe pietele interne si externe, cand am putea avea acesti bani din eradicarea evaziunii masive, ar trebui sa reactioneze indiferent cine e cel impotriva caruia au dovezi, fie el si presedintele Romaniei.

Daca intr-adevar Blejnar a condus sau nu retea de evaziune fiscala, SRI ar trebui sa stie. Daca stie eu zic sa prezinte rapid dovezile si sa incheiem odata cu mascarada asta, sa facem curat odata pentru totdeauna in aceasta hazna si sa stopam macar imprumuturile suplimentare. Iar daca SRI nu are date, ma intreb pentru ce dracu ii mai platim? Pentru ca dupa cate stiu eu, in ultimii ani in care populatiei i s-a cerut sa stranga cureaua, serviciile secrete au beneficiat de o crestere a fondurilor, si nu sume infime, plus consructia unui nou sediu. Probabil e vremea ca aceste servicii sa demonstreze si sa ne arate ca nu au primit degeaba banii proveniti din pensiile si salariile taiate.

miercuri, 1 august 2012

Curtea Constitutionala - intre legalitate si dreptate

Am primit mai multe "critici" de la prieteni care mi-au atras atentia ca in ultima postare de luni dimineata, am scris la sfarsit ca si daca nu se face cvorum, ma culc linistit. Unii au mers pana la a ma face "basist". lool. Sa ma explic asadar tuturor.

Oricine a citit macar manualul de clasa a 12-a de filosofie, a aflat si ar trebui sa stie urmatorul lucru: e o diferenta intre legalitate si dreptate. Adica, o fapta desi e legala, nu e neaparat dreapta. Si nimeni nu merge in instanta pentru a-si afla legalitatea, ci pentru a-si gasi dreptatea. E un aspect pe care se pare ca legiuitorii nostrii l-au uitat de mult, sau se fac ca nu-l stiu. Caci peste toate legile, domneste una singura: legea bunului simt. Pana si in SUA unde legea se aplica la virgula, si desigur unde ai toate sansele sa gasesti niste aberatii mai presus de logica umana.

Dar sa revenim la oile noastre. Am auzit in ultimii ani din partea reprezentantilor PDL niste aberatii mai presus atat de logica, cat si bun simt sau legalitate. Ultima dintre ele a fost atunci cand se dezbatea de mama focului daca Basescu are dreptul sau nu la telefon securizat in biroul de campanie. Toti reprezentantii PDL ieseau in public cu urmatorul text: "Pai nu scrie exact termenul telefon securizat in lege, deci daca nu scrie are dreptul." Hmmm. Bine, daca vin azi si-ti dau o palma de-ti scot toti dintii din gura aia nerusinata, dupa logica ta de PDL-ist nu ma poti da in judecata pentru agresiune: pentru ca nu scrie in lege termenul palma, cot, cap in gura ec. Ne-am obisnuit atat de mult insa cu ilogica, cu fortarile legii in Romania, cu interpretarea lor dupa nevoile noastre conjuncturale, incat incet-incet uitam ce mama dracului e aia legislatie si ce dracu mai cautam intr-o sala de judecata.

Si acum, dupa toate aceste explicatii preliminare, sa revenim la linistea mea inainte de culcare. 46.5% dintre votanti, adica din aia 18.5 milioane care nu mai suntem de mult in Romania, au votat la referendum, 87% din ei votand DA. Realitatea este insa putin schimbata, iar realitatea este cea pe care Curtea Constitutionala va trebui sa o ia in considerare atunci cand se pronunta. Cateva milioane bune de romani sunt plecati definitiv din tara. Si aici nu ma refer la cifrele oficiale, ci la cele reale. In SUA, oficial sunt 100-200 de mii de romani, neoficial trec insa de 1 milion. Cine a stat si numai 3 luni in state, poate sa confirme aceste cifre. In statele europene avem de asemenea cateva milioane, si nu exagerez cu cifrele. In plus, datorita "masurilor extraordinare" ale statului in vederea incurajarii cresterii natalitatii din Romania, tara noastra imbatraneste vazand cu ochii, iar natalitatea e in continua scadere de vreo 20 de ani incoace. Cele cateva milioane plecate din tara, sunt in cea mai mare masura a lor tineri. Cu alte cuvinte, realitatea bate pana si cele mai optimiste cifre oficiale, adica intr-un cuvant: Romania e intr-un mare rahat din punctul asta de vedere.

Pe langa problema cifrelor insa, CCR trebuie sa ia in considerare si urmatoarele: cam 30% din populatia tarii nu este interesata sa-si exercite niciodata dreptul constitutional de a vota. Adica la o cifra de 16 milioane de votanti, 4.8milioane nu merg niciodata la vot. Asta ne lasa cu aproximativ 11 milioane de potentiali votanti, din care s-au prezentat la vot aproape 9 milioane (vezi alegerile prezidentiale din 2009 cand s-au prezentat la urne 10.5 milioane cu tot cu zecile de mii de voturi de peste hotare). Acest fapt, in coroborare cu boicotul referendumului din partea PDL si UDMR, facea absolut imposibila implinirea cvorumului. Iar boicotarea referendumului prin orice mijloace, e ilegala. Insumand toate aceste conditii, CCR nu poate face abstractie de faptul ca din numarul populatiei care si-a exprimat vreodata dorinta prin vot, 80% s-au prezentat la urne duminca. Si aceasta este cifra reala, acestea sunt cifrele cu care CCR ar trebui sa lucreze si pe care USL ar trebui sa le aduca la cunostinta CCR. Ignorarea unei asemenea majoritati, ar insemna din nou, incepe sa devina obisnuinta, ignorarea cu desavarsire a vointei populare, adica incalcarea legalitatii, dreptatii si a democratiei in Romania.