N-am mai scris de ... sa tot fie 2 saptamani pe blog. Motivul consta in faptul ca am fost extrem de prins in treburile zilnice si in organizarea unor lucruri pentru realizarea carora a trebuit sa plec de acasa.
Viata bate filmul, Romania bate Kafka. Acesta a fost sentimentul trait in ultimele saptamani. Toate acele schimbari produse de CCR, care dupa toate acestea mai are si pretentia de a fi luata in serios de catre cei care au votat, descinderile procurorilor asa din senin, venirea, actiunea si declaratiile unui inalt functionar american, musiu Gordon, si cate altele intamplate in aceste 2 saptamani care nu fac altceva decat sa afirm: Romania bate Kafka la curu gol. In discutiile avute cu prietenii si cunostintele cu care m-am intalnit in tot acest timp, spuneam ca daca cineva ar avea geniala idee de a consemna, fara a infrumuseta, fara a schimba, doar a consemna intamplarile si declaratiile, atat interne cat si externe, din Romania din ultimele 2 luni, ar creea un roman prin care l-ar intrece pe kafka prin absurdul prezentat.
Nu voi mai intra in detaliile intamplarilor petrecute in aceste saptamani in care nu am mai postat, timpul lor fiind oarecum trecut.Tot ceea ce vreau e doar sa-mi fac mea culpa pentru toate datile in care criticam rabdarea si intelegerea romanului, afirmand si intreband de fiecare data daca nu cumva si vointa noastra de schimbare a emigrat din tara odata cu cateva milioane de tineri si intelectuali. Ceea ce am vazut azi insa, cu acele cateva zeci sau sute de oameni care s-au autodenuntat ca au mers la vot, cu acele cateva sute care inca nu s-au dat batuti si mai protesteaza inca in strada si alte cateva fapte care mi-au atras atentia si m-au contrazis, toate aceste fapte mi-au aratat ca: dincolo de lentoarea in care traim, dincolo de mult prea multa, imensa si nesfarsita rabdare si intelegere, duse cateodata pana la un extrem aproape sau sinonime cu umilirea si umilinta, dincolo de mult prea multii lasi si tradatori, care nu ne-au lipsit niciodata de-a lungul istoriei noastre bogate, romanii mai au puterea si demnitatea de a lua atitudine, o atitudine dusa cateodata pana la un fel de eroism.
Cu o floare nu se face primavara insa. Personal astept o mai mare implicare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu